Sambata dis-de-dimineata,
ne-am adunat cu mic, cu mare, blogger cu blogger, care cu papion, care cu
cravata, conform dress code-ului, in fata Teatrului National, plini de
entuziasm si de emotie, emotie datorata faptului ca stiam ca vom fi primii care
viziteaza Palatul Culturii inaintea deschiderii oficiale. Reuniti sub cupola
Kooperativa 2.0 si calauziti de ghizii nostrii Victoria, Alex si Matei de la
Asociatia Turistica Ghizii Romaniei si Scoala de Ghizi Iasi, am inceput cu primul
obiectiv de pe agenda de zi: Teatrul National “Vasile Alecsandri”.
Trecand peste
faptul ca administratia considera ca teatrul nu are nevoie de promovare…
what??? Eu zic ca azi mai mult decat oricand teatrul are nevoie de promovare!
Si aici as putea insirui motive cu nemiluita, dar cine sunt eu sa apreciez?!
Pentru orice curios,
vizitarea teatrului costa 8 RON, insa ceea ce veti descoperi in interior este
priceless. Ne putem mandri cu cel mai vechi Teatru National din tara, un
adevarat patrimoniu national. Inca de la intrare, arhitectura va va incanta
retina. Sala mare este un adevarat spectacol in sine prin bogatia si
diversitatea ornamentelor, detaliilor, multiplelor reliefuri, mobilierului
impozant si picturilor in ulei caracteristice stilului rococo. Pe buna dreptate
este inclusa in topul celor mai frumoase sali de spectacol din lume.
Stiati ca Teatrul
National “Vasile Alecsandri” din Iasi este singurul din tara care are cortina
principala pictata?
Dupa cateva
incursiuni in istoria teatrului avute cu reprezentantul institutiei si o
sesiune in forta de fotografii, am pornit spre urmatorul obiectiv…
Ceasul a fost laitmotivul turului, regasindu-l si la alte edificii
… Palatul Roznovanu,
situat pe vechea Ulita Mare a Iasului, astazi gazduieste actuala primarie care,
cel putin pentru noi, s-a dovedit o fortareata impenetrabila in sensul in care
demersurile pentru vizitarea cladirii pe interior ne-au fost curmate. Bine
macar ca afara ne-am putut bucura de soare din plin, iar ghizii nostri ne-au
imbogatit cultura cu multe si picante istorisiri. Aceasta cladire, in ciuda conducerii
actuale, chiar a avut un rol remarcabil pe scena politicii vremurilor, fiind
poate cea mai incarcata de istorie si martora celor mai controversate aliante
si petreceri burgheze.
Ce am mai retinut
eu, asa ca nota distinctiva, e ca si atunci, ca si acum, “blestemul” iubirii a
facut deliciul si starnit totodata oprobriul publicului, doar protagonistii sunt
diferiti.
Asa in trecere, in
afara agendei, am putut admira si o expozitie de masini de colectie care erau
maiestos etalate in fata Mitropoliei si pe langa care nu am putut trece
indiferenta.
Al treilea obiectiv
a fost Catedrala Catolica unde am fost intampinati cu multa caldura de catre domnul Emil Bejan. Eu sunt ortodoxa, insa nu este
prima data cand pasesc in aceasta catedrala si marturisesc ca ma impresioneaza
de fiecare data. “Simplitatea ei sofisticata” iti da un sentiment aparte. In
plus, deschiderea si amabilitatea preotilor catolici sau, in cazul nostru, a ghidului
bisericii, te fac sa nu poti refuza o viitoare invitatie. Aviz alor nostri de
peste drum!
Catedrala Sfanta Fecioara
Maria Regina are o forma atipica, circulara, avand 24 de ogive si o cruce
inalta de 10 m in varful cupolei. Orga atat de renumita are 3882 de tuburi si
43 de registre. Pe langa sala principala a bisericii, am vizitat si Memorialul
Anton Durcovici, un episcop martir, victima a sistemului comunist, sala de la
demisol, folosita pentru diverse conferinte si spectacole, dupa care am urcat
pe acoperisul Catedralei, unde ne-am bucurat de o frumoasa panorama.
Al patrulea
obiectiv turistic a fost Casa Dosoftei, numita si Casa cu Arcade, datorita
celor cinci arcade din pridvor. Astazi, casa gazduieste sectia de literatura
veche a Muzeului Literaturii Romane din Iasi. Initial a facut parte din incinta
Bisericii Sf. Nicolae Domnesc, construita de Stefan cel Mare intre 1491-1492.
Din nefericire, biserica ce troneaza astazi langa aceasta casa nu este cea
construita de catre domnitor, aceasta fiind demolata si reconstruita circa 400
de ani mai tarziu de catre arhitectul francez André Lecomte du Noüy. Despre
biserica Sf. Nicolae Domnesc pot scrie pana la capatul internetului, vorba unei
reclame din zilele noastre, insa va recomand sa apelati cu incredere la un ghid
care va poate transpune in istoria cotropita si profanata de turci a bisericii.
Stiati ca aici au
fost unsi aproape toti domnii Moldovei, de la Despot Voda pana la Grigore
Alexandru Ghica? De aici si numele de Sfantul Nicolae Domnesc.
Dar ca aceasta
biserica a indeplinit rolul de catedrala mitropolitana?
Apoi, in sfarsit,
cireasa de pe tort si momentul cel mai asteptat a sosit – Palatul Cuturii Iasi. Dar,
ca sa creasca suspansul si mai mult, inainte de a pasi cu talpile pretioase pe
marmura din interiorul palatului, s-a facut o pauza “publicitara”, “produsul”
discutat fiind controversata statuie a lui Stefan care troneaza falnica in fata
Palatului Culturii. Ni s-a confirmat cum ca domnul calare pe cal este intr-adevar
Stefan cel Mare in ciuda look-ului lumber.
Stiati ca piciorul
ridicat al calului simbolizeaza ca domnitorul a murit din cauza unei rani
provocate in timpul unei batalii?
Nu stiu altii cum
au fost, insa eu am fost coplesita de emotii in momentul in care am intrat in
palat. Recunosc ca nu il vizitasem niciodata si am asteptat deschiderea
oficiala ca un copil care asteapta vizita la Disneyland.
Fascinata fiind de
arhitectura de cand ma stiu, evident ca arhitectura interioara a fost cea care m-a
impresionat cel mai mult. Fotografiile de mai jos vorbesc de la sine.
Din toate salile pe
care le-am vizitat sala Voievozilor cred ca a fost cea care ne-a luat ochii la
toti, prin grandoare, prin stil arhitectural, prin picturile stil fresca unde
am putut vedea in medalioane portretele domnilor Moldovei si ale Regilor
Romaniei.
O veste buna pentru
public este ca va fi permisa vizitarea turnului cu ceas, care reproduce Hora
Unirii la fiecare fix si pentru care, mai nou, s-a montat un lift, facilitand astfel
accesul. L-am vizitat si noi si, mai mult decat atat, am avut norocul si - de
ce nu - onoarea de a-l gasi la datorie pe domnul Ion Cristea. Omul din spatele
ceasului, de aproape 4 decenii, ne-a vorbit cu pasiune in glas chiar si dupa
atata amar de vreme in slujba orologiului despre mecanismul de functionare si
elementele ce-l compun.
Sper ca si voi veti
fi cel putin la fel de norocosi cum am fost noi sa-l cunoasteti pe domnul Ion.
Deschiderea
oficiala a ramas pe data de 27 aprilie cand se va organiza o zi a portilor
deschise (imi imaginez ca va fi ca la imparteala de tigai). Dupa aceasta data
costul unui bilet de intrare va fi de 40 RON, pret care va facilita intrarea in
toate cele 4 muzee: Muzeul de Istorie a Moldovei, Muzeul Etnografic al
Moldovei, Muzeul de Arta si Muzeul Stiintei si Tehnicii sau cu tarife
individuale. Va recomand sa mergeti cat de curand sa-l vizitati ca sa va puteti
bucura si de expozitia temporara de aur si argint a Romaniei, prin amabilitatea
Muzeului de Istorie din Bucuresti. Gasiti toate informatiile si detaliile
despre tarife si program pe site-ul oficial al Palatului Culturii.
Cu greu m-am dat
iesita din Palat, promit ca voi reveni cat de curand, cu atat mai mult cu cat
nu am apucat sa vizitez nimic din cadrul Muzeului Etnografic si nici din
expozitia de aur si argint.
Stiati ca Palatul
Culturii este ultima cladire din lume construita in stilul neogotic?
Ultima oprire, dar
nu cea din urma, a fost la Catedrala Veche. Probabil multi dintre voi va
intrebati unde este asta, asa cum m-am intrebat si eu. Ei bine, Biserica Sf.
Gheorghe este situata in incinta ansamblului Mitropoliei Moldovei si Bucovinei si
a indeplinit rolul de catedrala pana in 1887.
Aici am fost
intampinati de catre Parintele Arhimandrit Dosoftei Scheul care ne-a purtat
prin ‘labirintul’ istoriei acestui lacas si ne-a explicat semnificatia
icoanelor din interiorul bisericii.
Ca si arhitectura, Catedrala Mitropolitana Veche imbina barocul cu elemente din stilul rusesc. Bogatia
folosirii detaliilor simbolizand aspecte ce se pot interpreta cu usurinta si
tumultul de culori au scopul de a impresiona vizual privitorul, de a reda o
drama sau un moment tensionat.
Stiati ca pe unul
din peretii interiori este o pictura grandioasa in fresca, asemenea celei de la
Manastirea Voronet care reda scena Judecatii de Apoi?
Din Iasi cu dragoste!
Galeria foto este realizata prin contributia domnului Victor Cojocaru si a domnului Constantin Ciobanu cat si din arhiva personala
No comments:
Post a Comment